Date geografice



             Judeţul Maramureş, un muzeu viu în centrul Europei, aşezat în partea de nord-vest a ţării, pe paralela 48 de grade, este una din cele mai complexe regiuni, atât din punct de vedere al reliefului, cât şi al bogăţiilor sale naturale.

             În partea de nord a judeţului şi în cadrul unităţii de relief cunoscute sub numele de Depresiunea Maramureşului se află şi satul Sarasău fiind reşedinţă de comună, având ca sat aparţinător localitatea Iapa, în prezent cartier al municipiului Sighetu-Marmaţiei. Din anul 1968 localitatea Sarasău a rămas cu statut de comună fără sate aparţinătoare.Oraşul cel mai apropiat de Sarasău este Sighetu-Marmaţiei, situat la o distanţă de  6-7 km., iar faţă de municipiul Baia Mare, reşedinţă a judeţului Maramureş, se află la o distanţă de 71 km.

                Comuna Sarasău se învecinează la nord cu localitatea Slatina, azi pe teritoriul Ucrainei, la est cu municipiul Sighetu -Marmaţiei, la vest cu localitatea Câmpulung la Tisa, iar în partea de sud se află dealurile care fac trecerea spre zona muntoasă a munţilor vulcanici (Oaş, Gutâi,Ţibleş).Sarasăul este legat de reşedinţa judeţului prin drumul D.N.19 Sighetu-Marmaţiei - Baia Mare.   Prin comună trece şi o cale ferată care face legătura între Sighetu-Marmaţiei –Câmpulung la Tisa - Treresva ( Ucraina ).

              Sighetu-Marmaţiei a fost din timpuri îndepărtate centrul cultural pentru toţi maramureşenii de dincoace de deal (numit şi Maramureşul Istoric). Aici s-au format primii intelectuali ai satului şi tot aici îşi trimit şi în prezent mulţi săteni copiii la şcoală, pentru a urma licee, şcoli profesionale sau, mai nou, şcoli postliceale sau colegi.Suprafaţa comunei Sarasău este de 1929 ha. din care vatra satului are o suprafață de 71 ha., cuprinzând următoarele zone : zone de locuit, centrul civic cu o suprafaţă de 5 ha, zone de producţii agricole, dotări sportive, spaţii verzi, cimitire, ape, drumuri.


               Solurile:


            Învelişul de sol, rezultat al interacţiunii factorilor fizico-geografici se prezintă destul de divers dar se remarcă la nivel general influenţa deosebită a rocii reliefului şi a apei freatice.

            Solurile se împart în mai multe unităţi zonale şi intrazonale care constituie potenţialul pedologic valorificat ca bază de dezvoltare a biocenozelor şi a diverselor culturi în raport cu condiţiile mediului înconjurător. Distingem următoarele tipuri de soluri: soluri brune argiloiluviale, soluri brun luvic, regosoluri, erodisoluri.

            Vegetaţia naturală se încadrează în două mari unitaţi vegetale: 1. zona I, forestieră cu dealuri acoperite cu păduri de gorunet, făget şi floră ierboasă corespunzătoare.Jumătate din teritoriul localității este acoperit cu păduri de stejar (Quercus 39%), de fag (fagus sylvatica 20%) şi din alte specii ca plop, alun, mesteacăn şi carpen.

2. Zona a II-a, în afară de stejar şi fag predomină arbuşti cu specii de măceş, corn şi porumbar.

Vegetaţia terenurilor sărate este formată din ghimpariţă, iarba câmpului, brănea sau iarba sărată, ghizdeiul de sărătură.

Fauna localitătii este bogată şi caracteristică zonelor de deal. Dintre mamiferele cele mai răspândite sunt: vulpea, lupul, iepurele, porcul mistret, cerb, urs.