Obiective turistice

Principalele monumente istorice din comuna Sarasău  sunt:

1. Biserica de piatră, construită în anul 1600, care poartă hramul “Sfântul Mihail și Gavril
2. Casa Man(în prezent cămin cultural)
3. Casa Iurka (proprietate privată, în stare avansată de degradare)
4. Cetatea de pământ
5. Cascada Runc

1.BISERICA  DE PIATRĂ  “ SF. ARHANGHELI MIHAIL şi GAVRIL “ Datată în anul 1600

Ținutul Maramureșului este cunoscut lumii întregi îndeosebi datorită bisericilor de lemn, construite în stil gotic cu turnuri drepte ca o săgeată, ce se aseamănă cu Starkirchen-urile din Norvegia,8 după descrierea lui Alexandru Filipaşcu . Însă spre deosebire de cele din Norvegia, Silenzia şi Rusia, care au dimensiuni mari şi greoaie, bisericile maramureșene au silueta sveltă, elegantă, influențată şi de goticul European, cu turnuri care se înalță uneori peste 40 de metri. Biserica veche din Sarasău este un monument unic în Maramureș, deoarece aproape toate bisericile erau construite din lemn doar acest sfânt locaș este construit din piatră şi lemn. Data edificării vechii biserici din Sarasău cu hramul  “Sfinții Arhangheli Mihail şi Gavril” este încă neprecizată, dar formele arhitectonice şi cercetările arheologice o așază  cu aproximație pe la mijlocul secolului al XV-lea. Se presupune că pe locul actualei biserici de piatră a existat o altă biserică de lemn care ar fi fost distrusă odată cu distrugerea mai multor biserici din Maramureș. În lucrarea  Prof. dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române este consemnat anul 1456, an în care s-a ridicat o biserică de lemn, care n-a mai rezistat intemperiilor vremii până în zilele noastre.             Din informații orale se crede că această biserică ar fi fost construită prin secolul al XV-lea pe cheltuiala unui boier din Moldova, soția lui fiind originară din partea locului, probabil fiica unuia din cnezii acestui ținut. Biserica veche de piatră are nava rectangulară, iar altarul terminat printr-o absidă, cu acoperiș și turlă în stilul bisericilor de lemn. Ea a fost construită din piatră și acoperită cu șindrilă. Data pictată în interiorul bisericii, chiar la intrarea în dreptul ușii “Anno 1700”sau 1690,1609-“ notez acești ani deoarece nu se mai poate observa bine scrisul, nu se poate referi la construirea monumentului, ci la o refacere a lui, deoarece, poate fi anul unei reparații capitale, sau al altui eveniment deosebit, fiindcă sub această inscripție se găsesc suprapuse mai multe straturi de var”. Biserica are niște pereți groși şi ferestre mici. Așa se vede că a fost zidită ca să poată sta și contra vrăjmașilor, a tunurilor și a armelor de zdrobit pereți.

În anul 1933 Biserica a fost renovată, construindu-se turnul bisericii în care s-au suit clopotele din clopotniţa din faţă, iar turnul s-a acoperit cu tablă zincată. Restul acoperişului de pe biserică a rămas tot din şindrilă.

           În interiorul bisericii, tot în anul 1933, s-au făcut următoarele modificări:

• s-a renovat iconostasul, care până atunci a fost construit din piatră, iar de la această dată a fost făcut din lemn, lucru ce se vede şi în prezent;
• s-a scos peretele care desparte biserica în două;
• tot la această dată pictorul Dancuş a făcut patru tablouri pe pereţii laterali reprezentând “Răstignirea Domnului nostru Iisus Hristos”, “Învierea Domnului”, iar pe bolta bisericii este pictată Sfânta Treime . În faţă, la intrare în biserică, este pictat tabloul cu hramul bisericii “ Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”. Pictura iconostasului se desfăşoară în trei registre suprapuse .

            În registrul I este reprezentată Sfânta Treime încadrată de şase prooroci ai Vechiului Testament.

            În mijlocul registrului al II-lea este reprezentată “Cina cea de Taină” iar de- o parte şi de alta a acestui tablou sunt reprezentaţi cei 12 Apostoli .

În regiustrul al III – lea sunt reprezentate şase scene din viaţa Mântuitorului ca: Naşterea Domnului, Fuga  în Egipt, Botezul Domnului, Răstignirea Domnului, Învierea Domnului şi Înălţarea la cer a Mântuitorului.            Pe uşile împărăteşti sunt reprezentaţi cei patru Evanghelişti iar pe cele diaconeşti în stânga Sfântul Ioan Botezătorul iar în dreapta Sfântul Ierarh Nicolaie.

De la această ultimă renovare nu s-a mai făcut nici o altă renovare  până în anul 1952 când biserica a fost acoperită cu şindrilă nouă .             În anul 1971-1972 a urmat o nouă renovare a acoperişului  cu şindrilă. Tot în anul 1972, în luna noiembrie biserica a fost închisă şi nu s-a mai oficiat în

ea nici o Sfântă Slujbă, deoarece biserica a devenit neîncăpătoare şi s-a construit o nouă biserică mai mare în centrul satului . În vara aceluiaşi an s-au coborât cele două clopote mari şi s-au dus la biserica cea nouă din centrul satului.

            Cu sprijinul Direcţiei pentru Monumente Istorice în anul 1966 s-a construit turnul şi s-a acoperit din nou cu şindrilă, după stilul maramureşean.

Deşi avem foarte puţine date în ceea ce priveşte desfăşurarea activităţii bisericeşti de aici, un lucru este cert: ea n-a încetat să existe niciodată şi există în mod prezent. Dovadă sunt cele trei biserici din parohie care există azi: două ortodoxe şi una greco-catolică.

            Mai aflăm că o dată cu zidirea unei noi biserici, nobilii români îşi fixau locurile în ordinea vredniciilor, lucru care a iscat numeroase conflicte mai ales între “jupânese”. Astfel în anul 1699 soborul din Sighet judecă certurile dintre familiile Gherheş şi Pop “pentru cuvenitele locuri rămase din strămoşi”.